Departamente: livrari, marketing, financiar-contabil etc.

Departamentul de livrări – se ocupă de asigurarea livrărilor în bune condiţii a produsului ales, acasă la beneficiar, la client. Un alt atu al magazinelor online este această comoditate şi nevoie de timp a clienţilor. Practic, este cel mai speculat factor în decizia de cumparare, alături de preţuri, care sunt în general mai mici  într-un magazin online. Livrările se pot efectua prin intermediul Poştei Române sau al nenumăratelor firme private de curierat. O altă modalitate de livrare este aceea realizată prin intermediul propriilor angajaţi, dar această modalitate este în general limitată la nivelul ariei oraşului în care magazinul îşi are sediul. Este necesară o mare atenţie la felul în care este efectuată livrarea, contactul final cu clientul putând însemna un punct în plus sau în minus. Firma de curierat trebuie aleasă cu atenţie astfel încât aceasta să fie una care îşi respectă termenul de livrare, neexistând întârzieri.

Departamentul de marketing – este necesar pentru a urmări reacţia pieţei de comerţ electronic, pentru a urmări mişcarile concurenţei, pentru a beneficia de sprijinul furnizorilor şi pentru a organiza promoţii care să propulseze numele, brandul în ochii utilizatorilor şi pentru a realiza un magazin online credibil.

Departamentul financiar-contabil  - este şi acesta prezent, ca în cazul oricărei alte firme cu sediul în România.

Alături de aceste departamente principale, mai putem enumera: departamentul service, departamentul IT, departamentul grafică, departamentul aprovizionare etc.

O parte dintre aceste departamente pot să nu existe sau să fie deservite de aceeaşi echipă, în funcţie de nivelul de dezvoltare a firmei, multe dintre firmele de comerţ online din România fiind slab dezvoltate.

Organizarea unui magazin online

Principalele departamente ale unui magazin online sunt următoarele :

Departamentul  de vânzari – este alcatuit din consultanţi. Aceştia au rolul de a comunica cu clienţii şi de a îi îndruma în alegerea unui produs sau a altuia. În  cazul în care potenţialul client alege un produs de pe site care nu se mai găseşte în stocul propriu sau al furnizorului, consultantul de vânzări îl îndreaptă pe acesta către un produs cu aproximativ aceleaşi caracteristici si preţ apropiat, dar care ase află în stoc. Consultanţii trebuie să aibă cunoştinţe tehnice despre produse şi trebuie să cunoască diferenţele dintre produsele similare.

Departamentul de legatură cu furnizorii – este acel departament care primeşte oferta şi o procesează pentru a o afişa pe site. Angajaţii acestui departament au rolul de păstra o bună informare asupra stocurilor de marfă ale furnizorilor precum şi asupra eventualelor modificări de preţuri ale acestora. Un site bine actualizat scuteşte firma de multe probleme şi complicaţii şi totodată reprezintă o formă de respect faţă de client. Un client care comandă de pe un site unul sau mai multe produse şi apoi află ca acestea nu sunt pe stoc, deşi pe site era specificat că sunt, sau află că preţurile afişate pe site s-au modificat, cu siguranţă va fi dezămagit de serviciile oferite şi pe viitor probabil va apela la un alt magazin online. Acesta este practic singurul departament care diferenţiază un magazin tradiţional, care lucrează cu stocurile proprii, de un magazin online.

Modelele comerţului electronic: B2C, C2C, C2B şi altele

B2C Business-to-customer (companie-la-client) se referă la vânzarea produselor şi serviciilor pentru consum personal. Cumpărătorii sunt indivizi, familii sau alte grupuri care cumpără produsele sau serviciile pentru satisfacerea nevoilor personale. Modelul B2C este cel mai des întâlnit pe Internet, prin acest tip de comerţ se tranzacţionează o gamă diversificată de produse şi servicii. Exemple de site-uri de comerţ B2C: amazon.com, wallmart.com, emag.ro etc.

C2C Consumer-to-consumer (consumator-la-consumator) este un model de comerţ în care consumatorii vând direct altor consumatori. Din această categorie fac parte persoanele are vând case, maşini, alte bunuri, cunoştinţe, expertiză etc. Exemple de site-uri de comerţ C2C: ebay.com, okazii.ro.

C2B Consumer-to-business (consumator-la-companie) se referă la persoanele care vând produse sau servicii unor organizaţii, precum şi cei care caută vânzători, negociază cu ei şi în final are loc o tranzacţie.

Există şi alte modele mai puţin uzitate de comerţ electronic decât cele prezentate mai sus. Între acestea menţionăm: Non-business (afacerile organizaţiilor nonprofit) cu modelele sale particulare: G2C (guvern-la-cetăţean) şi G2G (guvern-la-guvern); Intra-business (afaceri intraorganizaţionale); Colaborativ, care constă în colaborarea mai multor societăţi, chiar concurente, cu scopul de a produce şi de a vinde produse şi servicii.

Modelele comerţului electronic: B2B

În funcţie de natura tranzacţiilor, există o multitudine de modele ale comerţului electronic. Între acestea, putem enumera următoarele:

B2B Business-to-business (companie-la-companie) include tranzacţiile electronice între organizaţii, denumite organizaţii de tip IOS (Inter-organisational Information Systems). În prezent, B2B nu mai este folosită doar de marile organizaţii, tot mai multe întreprinderi mici şi mijlocii înţelegând beneficiile acestui model de afaceri, care le poate ajuta să fie mai eficiente şi să economisească sume importante de bani, sporindu-şi în acest fel profitul. Principalele avantaje ale modelului B2B sunt:

-         accesul la noi pieţe de desfacere;

-         reducerea costurilor de aprovizionare şi de administrare a stocurilor;

-         obţinerea unor preţuri mai avantajoase pentru unele produse, servicii sau materii prime;

-         adaptabilitate crescută la nevoile clienţilor;

-         stabilirea de relaţii mai strânse atât cu furnizorii, cât şi cu clienţii.

Evolutie nr. utilizatori internet

Cifra de 7 milioane de utilizatori, atinsă spre finele anului 2007 reprezintă un grad de penetrare de 31,4%. Această evoluţie a săltat România cu două poziţii, părăsind ultimul loc, într-un clasament al ratei de penetrare a Internetului în ţările membre ale Uniunii Europene. Cei 7 milioane de utilizatori de Internet din România reprezintă 2,6% din totalul utilizatorilor de Internet ai Uniunii Europene. 

În acest moment, conform celor mai recente rapoarte, ultimele două poziţii sunt ocupate de Polonia şi respectiv Bulgaria. La polul opus al clasamentului se află Olanda, cu o rată de penetre de 87,8%, urmată de Suedia, fostă ocupantă a primului loc, cu 77,3% şi Portugalia, cu 73,1%. La nivelul întregii Uniuni Europene, rata medie de penetrabilitate ajunsese la 55,7%, faţă de 51,8% înregistrată la începutul aceluiaşi an(1)

Deşi România se află pe ultimele locuri între ţările Uniunii Europene din punctul de vedere al ratei de penetrare a Internetului, rata foarte mare de creştere a numărului de utilizatori ai Internetului ne dă speranţa că, în câţiva ani, putem ajunge la nivelul mediei Uniunii Europene

---

(1)Internet World Stats, http://www.internetworldstats.com/